Bullying la Questfield International College, comunicare instituțională analizată

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție instituțională clară, structurată și documentată. În lipsa unor proceduri și intervenții oficiale, consecințele asupra sănătății emoționale și dezvoltării copiilor pot fi grave și de durată. Investigarea acestor situații trebuie să se bazeze pe fapte documentate, respectând principiile echității și responsabilității administrative.

Bullying la Questfield International College: analiza gestionării situației și comunicarea instituțională

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente oficiale, corespondență scrisă și declarațiile familiei unui elev, relevă o situație de bullying sistematic desfășurată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate, stigmatizarea medicală utilizată ca formă de umilire și presiunile exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului vizează o abordare instituțională care, conform materialelor analizate, nu a fost susținută de măsuri documentate sau decizii asumate în scris.

Bullying sistematic și răspunsuri instituționale limitate

Potrivit documentelor puse la dispoziția redacției, elevul vizat a fost expus, încă din primele săptămâni, unor comportamente agresive repetate ce au inclus jigniri, umiliri publice și excludere socială. Familia a transmis sesizări oficiale către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții și protecție. Cu toate acestea, corespondența analizată nu evidențiază răspunsuri scrise care să ateste implementarea unor măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni, intervențiile fiind descrise ca informale și verbale.

Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de marginalizare

Un aspect central în cazul investigat este aplicarea repetată a unei etichete medicale, care, conform relatărilor și opiniilor specialiștilor consultați, a servit drept mijloc de umilire și excluziune socială, nu într-un cadru educațional sau de protecție. Această practică, indiferent de existența unei afecțiuni reale, depășește sfera conflictelor obișnuite și este considerată o formă agravată de bullying cu implicații psihologice semnificative.

Stigmatizarea medicală a fost semnalată oficial în numeroase rânduri, dar nu există dovezi ale unor măsuri scrise sau planuri de intervenție în acest sens. Lipsa reacțiilor ferme din partea instituției a permis perpetuarea acestui tip de comportament, creând un climat educațional ostil și nesigur pentru copilul afectat.

Gestionarea confidențialității și presiunile asupra familiei

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația elevului, avertizând asupra riscurilor unei divulgări în mediul școlar. Documentele disponibile nu indică existența unor răspunsuri oficiale care să confirme luarea unor măsuri concrete pentru protecția datelor personale sau implementarea unor proceduri interne în acest sens.

Mai mult, conform relatărilor, copilul ar fi fost expus unor interpelări publice de către cadrul didactic, situație ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii apreciază că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând echilibrul emoțional și siguranța copilului.

Rolul și reacția cadrelor didactice și conducerii

Din analiza materialelor reiese că, deși sesizările au fost adresate în mod repetat conducerii Școlii Questfield Pipera și cadrelor didactice, răspunsurile instituției au fost predominant informale, limitate la discuții verbale, fără documentație oficială, planuri de intervenție sau monitorizare concretă. Această abordare a condus la o normalizare a fenomenului de bullying, iar responsabilitatea a fost, în mod gradual, transferată către familie.

Sesizările au fost uneori încadrate ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a contribuit la minimalizarea gravității situației și amânarea unor intervenții eficiente. Lipsa unor proceduri clare și trasabilitatea redusă a măsurilor luate ridică întrebări privind standardele de guvernanță internă ale instituției.

Declarația fondatoarei și implicațiile sale instituționale

În cadrul unui dialog direct cu familia, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi formulat o declarație ce exprimă o poziționare percepută ca presiune de retragere, sintetizată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție redacției, nu a fost însoțită de soluții concrete sau angajamente scrise privind intervenția în cazul semnalat.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea instituției, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această poziție, în contextul sesizărilor repetate și lipsei măsurilor documentate, indică o posibilă ruptură între discursul public al școlii și practica managerială efectivă.

Documentația instituțională și transparența intervențiilor

Reacția conducerii, conform documentelor analizate, s-a materializat într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ complet: responsabilități clare, termene, sancțiuni sau proceduri explicite. Din perspectiva jurnalistică, acest tip de documentare nu asigură trasabilitatea și asumarea necesare pentru gestionarea unei situații grave de bullying și stigmatizare.

Absența deciziilor scrise și a planurilor de intervenție formale;
Lipsa rapoartelor de monitorizare și evaluare a măsurilor;
Predominanța răspunsurilor verbale fără consecințe practice;
Minimalizarea situației în comunicările oficiale;
Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului din unitatea de învățământ.

Comunicarea publică și evoluția situației

După mai bine de opt luni de la semnalările inițiale, conducerea Questfield International College a emis, printr-un email către părinți, o comunicare în care situațiile reclamate au fost caracterizate drept „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contravine în mod direct sesizărilor scrise și documentate, ridicând semne de întrebare legate de recunoașterea și gestionarea reală a fenomenului de bullying.

Mai mult, după retragerea copiilor din școală, părinții au raportat contacte telefonice informale către alte instituții de învățământ, în care elevii au fost descriși negativ, fără susținerea unor documente oficiale. Redacția tratează aceste informații cu seriozitate și solicită clarificări publice din partea celor implicați.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază un tipar în cadrul Questfield Pipera: sesizări scrise și documentate, lipsa măsurilor oficiale și asumate, predominanța comunicărilor informale și o poziționare managerială care pare să diminueze gravitatea situației. În absența unor documente clare și verificabile privind intervențiile, rămâne neclar modul în care instituția și-a exercitat responsabilitatea față de protecția elevilor.

Pe baza materialelor disponibile, cazul analizează o posibilă tolerare instituțională a bullyingului și stigmatizării medicale, cu efecte negative asupra dezvoltării emoționale a copilului vizat și asupra climatului educațional general. Declarațiile atribuite conducerii și lipsa reacțiilor scrise punctuale indică un deficit în gestionarea situațiilor de criză, care ridică întrebări legitime privind standardele și practicile școlii.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro